Încadrare: ce fel de roman este „Ion”
„Ion” a apărut în 1920 și este considerat primul roman realist modern al literaturii române. Liviu Rebreanu construiește o lume rurală din Ardealul de la începutul secolului al XX-lea, cu centrul în satul Pripas, și o urmărește cu o privire rece, fără să ia partea vreunui personaj.
Este un roman realist obiectiv: naratorul este omniscient și omniprezent, relatează la persoana a III-a și nu își comentează personajele. Romanul este și social, pentru că pune în centru problema pământului și a diferențelor dintre familii, dar are și o importantă dimensiune psihologică, prin felul în care îl urmărește pe Ion între două chemări care se exclud.
Tema și viziunea despre lume
Tema centrală este pământul, văzut ca singura măsură a valorii omului într-o comunitate țărănească. Cine nu are pământ nu are cuvânt, nu are respect și nu are viitor. Ion este flăcău harnic, inteligent, dar sărac, iar această umilință îi determină toate faptele.
Viziunea lui Rebreanu este una aproape deterministă: personajele sunt împinse de instincte și de presiunea socială spre deznodăminte tragice. Lângă tema pământului apar tema iubirii, tema familiei și, în planul familiei Herdelea, tema intelectualului ardelean prins între condiția socială și cea națională.
Structura: două părți și un cerc
Romanul este împărțit în două părți cu titluri semnificative: „Glasul pământului” și „Glasul iubirii”. Titlurile numesc cele două forțe care îl sfâșie pe protagonist. În prima parte domină dorința de a avea pământ; în a doua, după ce l-a obținut, Ion se întoarce spre Florica, fata pe care o iubește.
Acțiunea se desfășoară pe două planuri: planul țărănesc (Ion, Vasile Baciu, Ana, Florica, George Bulbuc) și planul intelectualității satului (familia învățătorului Zaharia Herdelea, preotul Ion Belciug). Planurile se intersectează constant, ceea ce dă impresia unei lumi complete, o „frescă” a satului.
Cea mai cunoscută trăsătură compozițională este structura circulară. Romanul începe cu descrierea drumului care intră în Pripas și se încheie cu același drum, de data aceasta parcurs în sens invers, la ieșirea din sat. Între ele, viața satului și-a urmat cursul, iar destinele individuale s-au consumat. Simetria sugerează că lumea rămâne aceeași, indiferent de dramele oamenilor.
De reținut pentru BAC
- ● 1920 — anul apariției romanului
- ● Realism obiectiv — narator omniscient, heterodiegetic, neutru
- ● „Glasul pământului” / „Glasul iubirii” — cele două părți ale romanului
- ● Structură circulară — drumul din incipit reapare în final
- ● Pripas — satul ardelean în care se petrece acțiunea
Incipitul: hora și drumul
După descrierea drumului, naratorul ne duce la hora de duminică, scenă de expoziție care prezintă aproape toate personajele importante și relațiile dintre ele. Aici se vede deja conflictul: Ion joacă cu Ana, fiica bogatului Vasile Baciu, deși o place pe Florica. Calculul i-a luat deja locul sentimentului. Tot la horă izbucnește conflictul cu Vasile Baciu, care îl umilește numindu-l sărac.
Personajul Ion și conflictele romanului
Ion este un personaj complex, nu un simplu „ticălos”. Are calități reale: hărnicie, istețime, dragoste pentru muncă. Dar dorința de a avea pământ devine obsesie. Planul lui este rece: o seduce pe Ana, o lasă însărcinată și îl obligă astfel pe Vasile Baciu să-i dea pământ ca zestre.
Conflictele pe care trebuie să le poți numi sunt:
- conflictul exterior, social, dintre Ion și Vasile Baciu, pentru pământ;
- conflictul dintre Ion și George Bulbuc, rivalul bogat, mai întâi pentru Ana, apoi pentru Florica;
- conflictul interior, dintre „glasul pământului” și „glasul iubirii”, care dă și titlurile celor două părți.
O scenă memorabilă este cea în care Ion, ajuns stăpân pe pământ, sărută pământul. Gestul arată că relația lui cu pământul este aproape erotică, una de posesie. Odată satisfăcută această patimă, Ion o neglijează complet pe Ana, care, umilită și singură, se sinucide. Copilul lor, Petrișor, moare și el, iar Ion este ucis de George în timp ce încerca să se întâlnească pe ascuns cu Florica. Pământul ajunge, în cele din urmă, la biserică.
Sfat pentru BAC: când caracterizezi personajul Ion, nu-l prezenta doar negativ. Arată că lăcomia lui are o explicație socială (sărăcia, umilința) și că romanul îl condamnă prin deznodământ, nu prin comentariile naratorului.
Cum apare „Ion” la BAC
La Subiectul al III-lea poți primi cerința de a redacta un eseu despre particularitățile unui text narativ realist, despre tema și viziunea despre lume sau despre relația dintre două personaje (Ion și Ana, Ion și Vasile Baciu). În toate variantele, ai nevoie de aceleași repere:
- încadrarea în realism, cu cel puțin două trăsături argumentate;
- tema pământului, ilustrată prin cel puțin două episoade (hora, sărutarea pământului, nunta, moartea Anei);
- două elemente de structură și compoziție: titlul, incipitul și finalul, structura circulară, conflictul, perspectiva narativă;
- o concluzie care să arate viziunea lui Rebreanu asupra omului dominat de instincte.
Pregătește dinainte două scene descrise în detaliu, cu câteva expresii-cheie, și vei putea adapta eseul la aproape orice formulare a cerinței.
