Funcțiile sintactice în propoziție: cum le recunoști rapid la BAC

Pornește mereu de la predicat

Propoziția se organizează în jurul predicatului. Când analizezi, găsește întâi verbul la mod personal, stabilește tipul predicatului, apoi caută subiectul și restul părților de propoziție prin întrebări puse de la cuvântul regent.

Predicatul: verbal sau nominal

Predicatul verbal este exprimat printr-un verb predicativ (sau o locuțiune verbală) la un mod personal: Elevii citesc. / Ea și-a bătut joc de noi.

Predicatul nominal este format dintr-un verb copulativ și un nume predicativ. Verbe copulative frecvente: a fi, a deveni, a ajunge, a părea, a rămâne, a se face, a însemna (în anumite contexte).

• Andrei este medic. — predicat nominal (este + medic);
• Vremea a devenit rece. — predicat nominal (a devenit + rece).

Sfat pentru BAC: a fi nu e întotdeauna copulativ. Când înseamnă „a exista”, „a se afla” sau „a avea loc”, este predicativ și formează singur predicat verbal: Mama este acasă. (se află) — predicat verbal; acasă este complement circumstanțial de loc.

Subiectul

Subiectul răspunde la întrebarea cine? / ce? pusă predicatului și este, de regulă, în nominativ.

• exprimat: Ana cântă.
• neexprimat inclus (se deduce din desinența verbului, la persoanele I și a II-a): Citesc. (eu)
• neexprimat subînțeles (reiese din context): Ana a venit. A adus flori. (Ana)

Unele propoziții nu au subiect: cele cu verbe impersonale care exprimă fenomene ale naturii, precum Ninge. sau Tună.

Atributul

Atributul determină un substantiv (sau un pronume) și răspunde la întrebări precum care? ce fel de? al cui? câți?. Tipuri:

• adjectival: floare albastră, cartea mea, doi elevi;
• substantival genitival: cartea elevului;
• substantival prepozițional: casă de lemn;
• substantival apozițional: Ana, colega mea, a câștigat;
• pronominal: casa lui;
• verbal: dorința de a învăța;
• adverbial: drumul înapoi.

Complementele

• Complementul direct — pe cine? ce?, în acuzativ: Citesc o carte. / O văd pe Maria.
• Complementul indirect — cui?, în dativ: Dau flori mamei.
• Complementul prepozițional — complement cerut de verb și introdus printr-o prepoziție: Mă gândesc la vacanță. / Vorbim despre film. În unele manuale mai vechi, acesta apare ca tip de complement indirect; folosește terminologia din manualul și din programa după care lucrezi.
• Complementul de agent — de către cine?, pe lângă un verb la diateza pasivă: Scrisoarea a fost trimisă de director.
• Complementele circumstanțiale — arată împrejurările acțiunii: de loc (unde?: în bibliotecă), de timp (când?: ieri), de mod (cum?: repede), de cauză (din ce cauză?: de frig), de scop (cu ce scop?: pentru examen, în Învață pentru examen.).

Capcane frecvente

• Atribut sau complement? Uită-te la cuvântul regent. În Casa de pe deal e veche., „de pe deal” determină substantivul „casa” (care casă?) → atribut substantival prepozițional. În Coboară de pe deal., „de pe deal” determină verbul (de unde coboară?) → complement circumstanțial de loc.
• Pasiv sau nominal? În Ușa a fost închisă de portar., există agent → diateză pasivă, predicat verbal. În Ușa este închisă., interpretată ca stare, „închisă” este nume predicativ.
• Adjectivul pe lângă verb copulativ nu e atribut, ci nume predicativ: Cerul e senin.

Exercițiu rezolvat

Analizează: Fratele meu a citit ieri, în bibliotecă, romanul lui Rebreanu.

• fratele — subiect exprimat (cine a citit?);
• meu — atribut adjectival (care frate?);
• a citit — predicat verbal;
• ieri — complement circumstanțial de timp (când?);
• în bibliotecă — complement circumstanțial de loc (unde?);
• romanul — complement direct (ce a citit?);
• lui Rebreanu — atribut substantival genitival (romanul cui?).

Pentru exercițiu, ia câte o frază din textul de la prima vedere al unei simulări și analizează fiecare cuvânt cu întrebarea lui. Când eziți între două funcții, întoarce-te la regula de bază: găsește cuvântul regent și pune întrebarea de la el.